FORȚA MAJORĂ ÎN CONTRACTE

Ca urmare a pandemiei, instituția forței majore a devenit un subiect de interes pentru toți profesioniștii activi, indiferent de zona comercială în care își desfășoară activitatea.

Deși până de curând, temeiul legal al acestei instituții, precum și clauzele care reglementau aplicarea forței majore în contracte, reprezentau un segment mai puțin aplicabil în practică, este cert că în relațiile comerciale prezente și viitoare, profesioniștii vor acorda cu siguranță o importanță deosebită acestui capitol.

Drept urmare, ne-am propus să analizăm acestă instituție, atât din punct de vedere legal, cât și al consecințelor sale pe plan practic, în diferite categorii de contracte.

***

Forța majoră

  • Aplicăm legea sau stabilim convențional limitele efectelor forței majore?

Există o serie de texte de lege în dreptul comun ce reglementează efectele forței majore asupra obligațiilor contractuale ale debitorului care este împiedicat să își execute obligația din cauza unui eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, respectiv art. 1351, art. 1634 și art. 1557 din Codul civil.

Mai importantă, însă, decât textele de lege mai sus menționate este întotdeauna clauza din contract prin intermediul căreia părțile au stabilit efectele forței majore asupra raporturilor contractuale întrucât aceasta va avea prioritate în fața reglementării din dreptul comun, în temeiul principiului forței obligatorii a contractului care presupune că ceea ce părțile au stabilit pe cale convențională are putere de lege între acestea.

Astfel, două situații se impun a fi analizate pentru a stabili care sunt efectele pe care le produce forța majoră asupra obligațiilor părților din contract:

*  În cazul în care nu există o clauză în contract privind forța majoră și efectele acesteia asupra raporturilor contractuale, vor fi incidente textele de lege din dreptul comun.

*  În cazul în care există o clauză în contract prin care părțile au convenit cum va evolua relația lor contractuală dacă intervine un caz de forță majoră ce împiedică una dintre părți să își execute obligația asumată prin contract, această clauză este cea care va produce efecte.

Atenție însă, deși legea permite derogarea prin convenția părților de la prevederile de drept comun privind forța majoră, părțile trebuie să fie extrem de atente la momentul încheierii contractului în privința aspectelor pe care și le asumă în cazul intervenirii unui caz de forță majoră, întrucât efectele sau condițiile pentru producerea acestora pot fi altele decât cele prevăzute de dreptul comun. Spre exemplu:

*  Părțile pot stabili că în cazul în care intervine forța majoră, răspunderea nu este înlăturată, ci doar limitată.

*  Părțile pot defini prin contract forța majoră în sensul indicării în mod expres și limitativ a cazurilor pe care acestea le înțeleg ca intrând sub incidența forței majore, situație în care alte cazuri nu vor mai putea atrage, de exemplu, exonerarea de răspundere a debitorului chiar dacă îndeplinesc criteriile prevăzute de lege pentru a fi catalogate drept caz de forță majoră.

*  Părțile pot institui obligația părții afectate de cazul de forță majoră de a notifica cealaltă parte într-un anumit termen cu privire la intervenirea evenimentului ori de a face dovada forței majore într-un anumit termen, sub sancțiunea neluării în seamă a acesteia, caz în care partea nu va fi exonerată de răspundere.

*  Părțile pot institui condiții în plus pentru a opera efectele forței majore, cum ar fi de exemplu, obligația de a obține un aviz privind existența cazului de forță majoră de la Camera de Comerț și Industrie pentru a face dovada intervenirii acestuia.

Desigur, acest aviz poate fi obținut indiferent dacă s-a prevăzut sau nu în contract o astfel de condiție, fiind extrem de util în dovedirea intervenirii cazului de forță majoră întrucât această avizare se realizează de către o instituție publică, axată pe susținerea întreprinderilor și, în general, a mediului de afaceri, fiind deci un terț de contract, independent și imparțial, a cărui certificare a existenței forței majore prezintă însemnătate.

Acest certificat, însă, nu are un efect absolut, respectiv, chiar și în situația în care se obține un aviz privind existența cazului de forță majoră de la Camera de Comerț și Industrie, în cazul în care părțile ajung în fața instanței de judecată, în urma probatoriului administrat, instanța poate stabili că nu există de fapt un caz de forță majoră, aceasta nefiind ținută de constatările Camerei de Comerț și Industrie.

  • Efectele forței majore în raporturile contractuale

*  Exonerarea debitorului de răspundere contractuală

Unul dintre cele mai importante efectele pe care le produce forța majoră este înlăturarea răspunderii contractuale a părții care se află în imposibilitatea de a-și executa obligația contractuală ca urmare a intervenirii unui caz de forță majoră.

Temeiul legal care prevede acest efect este art. 1351 alin. (1) din Codul civil potrivit căruia, „Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit”.

Efectul exonerator de răspundere presupune, în concret, faptul că debitorul aflat în imposibilitatea de a-și executa obligația contractuală nu va putea fi constrâns să repare prejudiciul pe care l-a cauzat creditorului ca urmare a neîndeplinirii obligației sale.

-      Este un astfel de efect inechitabil pentru cocontractantul prejudiciat?

Nu, pentru că răspunderea contractuală nu poate fi angajată decât atunci când una dintre părți în mod nejustificat și culpabil nu își execută obligația, or, în cazul în care debitorul ar vrea să își executate obligația însă este împiedicat, în mod obiectiv, dincolo de puterile sale, de un eveniment pe care nu îl putea prevedea și căruia nu i se poate opune, ar fi injust ca acesta să răspundă deși nu i se poate reține vreo culpă.

*  Liberarea debitorului de executarea obligației

În cazul în care imposibilitatea de executare a obligației este definitivă, debitorul nu doar că nu va răspunde pentru prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea obligației, dar va fi liberat și de executarea obligației sale contractuale, în acest caz imposibilitatea fortuită de executare fiind un mijloc de stingere a obligațiilor debitorului.

*  Suspendarea executării obligațiilor contractuale ale debitorului

În cazul în care imposibilitatea de executare a obligației este temporară, debitorul va beneficia de o amânare a executării obligațiilor sale contractuale pentru un termen rezonabil, apreciat în funcție de durata și urmările evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare.


  • Condiții pentru a opera efectele forței majore în raporturile contractuale
    :

*  Evenimentul să se fi produs înainte ca debitorul să fie pus în întârziere, întrucât de la momentul punerii în întârziere acesta preia riscurile neexecutării obligației pe considerentul că dacă și-ar fi executat obligația la timp, creditorul nu ar fi fost prejudiciat.

  • Prin excepție, debitorul nu va răspunde chiar dacă se află în întârziere în cazul în care creditorul nu ar fi putut, oricum, să beneficieze de executarea obligației din cauza evenimentului de forță majoră, afară de cazul în care debitorul a luat asupra sa riscul producerii evenimentului.

*  Debitorul trebuie să notifice creditorului existența evenimentului care provoacă imposibilitatea de executare a obligațiilor într-un termen rezonabil din momentul în care debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască imposibilitatea de executare, pentru a permite creditorului să ia toate măsurile în vederea limitării pagubelor suferite ca urmare a neexecutării. Dacă notificarea nu este făcută într-un termen rezonabil, debitorul va răspunde pentru prejudiciul cauzat, prin aceasta, creditorului.

*  Obligația trebuie să aibă ca obiect bunuri individual determinate (nu bunuri de gen-pentru că acestea sunt în principiu înlocuibile);

*  Debitorul să facă dovada:

intervenirii cazului de forță majoră;

imposibilității îndeplinirii obligației sale contractuale;

legăturii de cauzalitate între intervenirea cazului de forță majoră și  imposibilitatea îndeplinirii obligației sale contractuale.

*Dovada poate fi făcută cu orice mijloc de probă sau, mai sigur deși nu are efect absolut, prin obținerea avizului privind  existența cazului de forță majoră de la Camera de Comerț și Industrie.

*  Suspendarea executării obligațiilor contractuale ale creditorului.

Un alt efect pe care îl poate produce forța majoră este suspendarea executării obligațiilor contractuale de către creditor, dacă imposibilitatea de executare a obligaţiei este temporară.

*  Desființarea contractului.

Acest efect al forței majore poate interveni în două situații:

-      Când imposibilitatea de executare este totală și definitivă și privește o obligație contractuală importantă, contractul este desființat de plin drept și fără vreo notificare, de la momentul producerii evenimentului fortuit.

-      Când imposibilitatea de executare a obligației este temporară, doar la cererea creditorului și cu condiția ca neexecutarea să fie suficient de însemnată întrucât în acest caz legea prevede că se vor aplica în mod corespunzător regulile din materia rezoluțiunii contractului.

Într-un articol următor vom trata consecințele forței majore în diferite categorii de contracte.

Pentru detalii, informații și/sau suport, trimite-ne un mesaj la adresa office@psbh.ro

Articol realizat de colega noastră avocat Lavinia Chițuleasă

Scris in: Drept comercial, Drept imobiliar, Dreptul muncii